♥ Povestea mea – Sara

                    În urmă cu 6 ani părinţii mei tineri şi frumoşi aşteptau venirea mea pe lume ca pe un cadou scump de la viaţă. Îmi pregăteau camera ca eu să mă simt ca o mică prinţesă când voi veni. Tatăl îi mângâia burtică mamei dorindu-şi să semăn cu el. Eram primul lor copil. Şi, după lungi aşteptări am venit pe lume, dar imediat ce m-au văzut bucuria lor s-a risipit.

                  Nu numai că nu semănam cu nici unul din ei dar…aveam o faţă specială. Fetiţa din visele lor se risipise şi i-am luat locul EU, cu chipul meu perfect rotund şi ochii mici, mici. Eram fetiţă DOWN. Mami şi tati mă îngrijeau deşi răniţi cu toată dragostea. Dar eu nu stiam ce fac şi mai ales de ce fac asta. De ce mă pupă, de ce şi rad/plâng, de ce îmi spun SARA, ce de ce tot repetă asta.

                  Mie îmi era tot timpul foarte rău, în pieptul meu micuţ parcă zăcea o piatră şi nu-mi dădea voie să respir. Eram fericita când îi atingeam sau vedeam şi simţeam nevoia să plâng şi să mă tăvălesc atunci când incercau să se despartă de mine, dar lacrimile mă înecau şi nu mai puteam să respir, mă învineţeam. În scurt timp nu mai puteam respiră, inima mea înceta să mai bată şi m-au dus într-un loc unde o mână de oameni minunati m-au operat pe inimă. Aveam doar 8 luni când eu, SARA cum îmi spuneau părinţii mei , aveam o mică bubiţă în piept dar măcar acum puteam respiră. Apoi am început să mă plimb, tata mă ducea dimineaţă unde erau mulţi copii deşi mie nu-mi plăceau copiii, eu suportam doar adulţii şi jocul cu propriile-mi degete, să le încleştez îmi era deajuns. Am aflat mai apoi că sunt asa este pentru că am și ADHD.

                  Într-o zi mama m-a strâns în braţe foarte strâns, am încercat să o zgârii dar am dat pe faţă ei de plânset, îmi spunea că am rămas singure, că tati nu mai e lângă noi, a dispărut. Eu nu înţelegem ce este să dispari, şi mai ales de ce tata, de ce e plânset pe faţă mamei. Brusc toată lumea care mă striga SARA dispăruse, toţi mă strigau Down, pentru că nu mai era tata. Tatăl meu n-a mai apărut în ultima vreme ca şi cum a dispărut. Singura care îmi spune SARA si nu DOWN mă udă mereu cu apă care curge din ochii ei dar asta nu mă poate ajută. Aş vrea să pot întelege şi eu că astea sunt lacrimi şi de ce ea plânge. Astăzi sunt aici să-ţi spun că ŞI TU MĂ POŢI AJUTĂ să înţeleg asta şi SĂ DUC ŞI EU O VIAŢĂ NORMALĂ!