Test screening pentru ADHD la adulti
http://www.la-psiholog.ro/teste-psihologice/test-screening-pentru-adhd-la-adulti
joi, 12 iunie 2014
miercuri, 11 iunie 2014
Cum afectează ADHD-ul viaţa pacienţilor adulţi?
Foarte mulţi adulţi nu realizează că suferă de ADHD până când nu intră în contact cu un copil care prezintă aceleaşi semne. Abia în acest moment, adulţii reuşesc să-şi descopere propriile simptome. Adulţii cu ADHD au dificultăţi de concentrare şi organizare. Deseori, se confruntă cu incapacitatea de a finaliza proiecte începute, prezentând, totodată, şi probleme de memorie. Din cauza acestor probleme, persoanele cu ADHD au dificultăţi la serviciu şi acasă. Potrivit statisticilor, adulţii cu ADHD divorţează mult mai repede decât cei sănătoşi, fiind, de asemenea, expuşi tentaţiei de a consuma droguri, alcool sau tutun.
Cum poate fi diagnosticat sindromul ADHD la adulţi?
Tulburarea de tip ADHD poate fi diagnosticată numai de către medicul specialist, în urma unui control amănunţit. Sindromul deficitului de atenţie poate fi diagnosticat cu uşurinţă la copii cu vârste între 6 şi 12 ani. În cazul adulţilor, diagnosticarea impune efectuarea unor teste complexe, care includ şi o scurtă incursiune în copilăria pacientului. Astfel, adulţilor care prezintă semne asemănătoare cu cele ale ADHD-ului, le sunt aplicate unele chestionare care să evidenţieze existenţa sau absenţa simptomelor de ADHD în copilărie. Totodată, psihiatrul va purta mai multe discuţii cu părinţii persoanei suspecte de ADHD, pentru a descoperi eventualele semne speciale ale bolii, existente în perioada copilăriei. Se pot impune, de asemenea, şi unele examene neurologice sau teste psiho-educaţionale. În urma acestor investigaţii, dar şi a unei anameze complete, medicul psihiatrul va putea stabili diagnosticul de certitudine.
Poate fi tratat ADHD-ul?
ADHD-ul nu poate fi tratat în totalitate, însă tratamentul poate contribui la controlarea simptomelor. Programul terapeutic va include două coordonate: cea psihofarmaceutică şi cea psihofarmacologică. Tratamentul psihoteraeutic presupune consilierea psihologică efectuată de specialişti. Evaluarea se realizează prin chestionare cu întrebări despre capacităţi şi dificultăţi, prin scale comportamentale specifice pentru ADHD şi prin evaluări pentru potenţiale afecţiuni coexistente. Tratamentul psihofarmacologic includea până acum trei ani antidepresive şi antipsihotice. De curând, au intrat pe piaţa românească şi medicamentele speciale pentru tratarea ADHD. În România, tratamentul medicamentos pentru ADHD este gratuit.
marți, 10 iunie 2014
♥ Povestea mea – Sara
În urmă cu 6 ani părinţii mei tineri şi frumoşi aşteptau venirea mea pe lume ca pe un cadou scump de la viaţă. Îmi pregăteau camera ca eu să mă simt ca o mică prinţesă când voi veni. Tatăl îi mângâia burtică mamei dorindu-şi să semăn cu el. Eram primul lor copil. Şi, după lungi aşteptări am venit pe lume, dar imediat ce m-au văzut bucuria lor s-a risipit.
Nu numai că nu semănam cu nici unul din ei dar…aveam o faţă specială. Fetiţa din visele lor se risipise şi i-am luat locul EU, cu chipul meu perfect rotund şi ochii mici, mici. Eram fetiţă DOWN. Mami şi tati mă îngrijeau deşi răniţi cu toată dragostea. Dar eu nu stiam ce fac şi mai ales de ce fac asta. De ce mă pupă, de ce şi rad/plâng, de ce îmi spun SARA, ce de ce tot repetă asta.
Mie îmi era tot timpul foarte rău, în pieptul meu micuţ parcă zăcea o piatră şi nu-mi dădea voie să respir. Eram fericita când îi atingeam sau vedeam şi simţeam nevoia să plâng şi să mă tăvălesc atunci când incercau să se despartă de mine, dar lacrimile mă înecau şi nu mai puteam să respir, mă învineţeam. În scurt timp nu mai puteam respiră, inima mea înceta să mai bată şi m-au dus într-un loc unde o mână de oameni minunati m-au operat pe inimă. Aveam doar 8 luni când eu, SARA cum îmi spuneau părinţii mei , aveam o mică bubiţă în piept dar măcar acum puteam respiră. Apoi am început să mă plimb, tata mă ducea dimineaţă unde erau mulţi copii deşi mie nu-mi plăceau copiii, eu suportam doar adulţii şi jocul cu propriile-mi degete, să le încleştez îmi era deajuns. Am aflat mai apoi că sunt asa este pentru că am și ADHD.
Într-o zi mama m-a strâns în braţe foarte strâns, am încercat să o zgârii dar am dat pe faţă ei de plânset, îmi spunea că am rămas singure, că tati nu mai e lângă noi, a dispărut. Eu nu înţelegem ce este să dispari, şi mai ales de ce tata, de ce e plânset pe faţă mamei. Brusc toată lumea care mă striga SARA dispăruse, toţi mă strigau Down, pentru că nu mai era tata. Tatăl meu n-a mai apărut în ultima vreme ca şi cum a dispărut. Singura care îmi spune SARA si nu DOWN mă udă mereu cu apă care curge din ochii ei dar asta nu mă poate ajută. Aş vrea să pot întelege şi eu că astea sunt lacrimi şi de ce ea plânge. Astăzi sunt aici să-ţi spun că ŞI TU MĂ POŢI AJUTĂ să înţeleg asta şi SĂ DUC ŞI EU O VIAŢĂ NORMALĂ!
luni, 9 iunie 2014
Deficitul de atentie si tulburare hiperkinetica este o afectiune din ce in ce mai intalnita, iar lipsa de informatie in ceea ce o priveste lasa loc aparitiei unor serii de povesti care mai de care mai iesite din comun.
Comportamentul gresit al celor din jur, dezordinea din casa si multe alte motive stupide s-au transformat in “tapii ispasitori” ai aparitiei bolii. In realitate, povestile care circula despre ADHD sunt mult mai nuantate si este nevoie de documentare pentru a dovedi care este adevarul despre afectiune.
Iata o serie de mituri legate de tulburare hiperkinetica si deficitul de atentie:
Iata o serie de mituri legate de tulburare hiperkinetica si deficitul de atentie:
1. Doar copiii au ADHD
Cu toate ca 10% dintre copiii cu varste cuprinse intre 5 si 17 ani au fost diagnosticati cu ADHD, in proportie de 40% si adultii sufera de aceeasi problema, doar ca ei fie nu sunt diagnosticati, fie li se identifica o problema gresita. Din aceste motive, oamenii tind sa creada ca doar cei mici sunt vizati.
Cu toate ca 10% dintre copiii cu varste cuprinse intre 5 si 17 ani au fost diagnosticati cu ADHD, in proportie de 40% si adultii sufera de aceeasi problema, doar ca ei fie nu sunt diagnosticati, fie li se identifica o problema gresita. Din aceste motive, oamenii tind sa creada ca doar cei mici sunt vizati.
2. ADHD trece odata cu inaintarea in varsta
In niciun caz. Aproape 70% dintre copiii care au aceasta afectiune continua sa se confrunte cu ea si in perioada adulta, ceea ce le poate crea probleme in ceea ce priveste relatiile, banii, serviciul si familia.
In niciun caz. Aproape 70% dintre copiii care au aceasta afectiune continua sa se confrunte cu ea si in perioada adulta, ceea ce le poate crea probleme in ceea ce priveste relatiile, banii, serviciul si familia.
Citeste si: Cum cresti un copil care are sindromul Asperger
3. Singurul tratament pentru ADHD este medicamentos
In ceea ce priveste simptomele afectiunii, medicamentele sunt utile, insa ele nu presupun vindecarea ei. In plus, nu doar pastilele pot ajuta la inlesnirea stilului de viata al celor afectati. Consultatiile la psiholog, modificarile de comportament si sfaturile de la specialisti pot imbunatati starea suferinzilor. Mai mult decat atat, studiile demonstreaza ca o combinatie a tratamentelor are un efect aproape garantat.
In ceea ce priveste simptomele afectiunii, medicamentele sunt utile, insa ele nu presupun vindecarea ei. In plus, nu doar pastilele pot ajuta la inlesnirea stilului de viata al celor afectati. Consultatiile la psiholog, modificarile de comportament si sfaturile de la specialisti pot imbunatati starea suferinzilor. Mai mult decat atat, studiile demonstreaza ca o combinatie a tratamentelor are un efect aproape garantat.
4. Persoanele care sufera de ADHD sunt lenese si le lipseste inteligenta
Total neadevarat. Dimpotriva, ADHD nu are niciun tip de legatura cu existenta sau lipsa inteligentei. Afectiunea reprezinta o tulburare neurocomportamentala cauzata de schimbarile substantelor chimice din creier. Ele aduce o multime de provocari, dar nu afecteaza gradul de inteligenta si vointa.
Total neadevarat. Dimpotriva, ADHD nu are niciun tip de legatura cu existenta sau lipsa inteligentei. Afectiunea reprezinta o tulburare neurocomportamentala cauzata de schimbarile substantelor chimice din creier. Ele aduce o multime de provocari, dar nu afecteaza gradul de inteligenta si vointa.
5. ADHD nu este o tulburare veridica
Medicii si specialistii considera ca ADHD este o tulburare biologica ce afecteaza comportamentul si emotiile. Acestea sunt primele afectat de simptomele ADHD.
Medicii si specialistii considera ca ADHD este o tulburare biologica ce afecteaza comportamentul si emotiile. Acestea sunt primele afectat de simptomele ADHD.
Citeste si: ADHD – Vezi lista celebritatilor care au depasit deficitul de atentie si tulburarea hiperkinetica
6. Proasta crestere este responsabila pentru aparitia deficitului de atentie
In niciun caz. Echilibrul inexistent al substantelor chimice din creier este cel care cauzeaza impulsurile anormale. Modul in care isi ingrijesc parintii micutii poate ajuta considerabil la atenuarea “iesirilor”, insa nu este responsbail pentru aparitia afectiunii.
In niciun caz. Echilibrul inexistent al substantelor chimice din creier este cel care cauzeaza impulsurile anormale. Modul in care isi ingrijesc parintii micutii poate ajuta considerabil la atenuarea “iesirilor”, insa nu este responsbail pentru aparitia afectiunii.
7. Copiii care au ADHD sunt intotdeauna hiperactivi
Nu mereu. Afectiunea se manifesta sub trei forme, dintre care una nu presupune hiperactivitatea.
Nu mereu. Afectiunea se manifesta sub trei forme, dintre care una nu presupune hiperactivitatea.
8. Privitul in exces la televizor cauzeaza ADHD
Nu neaparat, insa prea multe ore petrecute in fata televizorului pot favoriza aparitia unei susceptibilitati in cazul anumitor persdoane. In cazul copiilor si adolescentilor care petrec mult timp in fata ecranelor, simptomele se pot inrautati.
Nu neaparat, insa prea multe ore petrecute in fata televizorului pot favoriza aparitia unei susceptibilitati in cazul anumitor persdoane. In cazul copiilor si adolescentilor care petrec mult timp in fata ecranelor, simptomele se pot inrautati.
Citeste si: Sindromul Joubert, o boala genetica rara
9. Daca te poti concentra asupra unor lucruri, nu ai ADHD
Lucrurile nu sunt atat de simple. Se spune ca oamenii care sufera de aceasta afectiune nu se pot concentra si ca nimic nu le capteaza interesul. Adevarul este ca si suferinzii pot fi absorbiti in anumite activitati de care sunt pasionati. Hiperconcentrarea poate fi benefica pentru ei si ii poate transforma in oameni extrem de productivi in anumite domenii.
Lucrurile nu sunt atat de simple. Se spune ca oamenii care sufera de aceasta afectiune nu se pot concentra si ca nimic nu le capteaza interesul. Adevarul este ca si suferinzii pot fi absorbiti in anumite activitati de care sunt pasionati. Hiperconcentrarea poate fi benefica pentru ei si ii poate transforma in oameni extrem de productivi in anumite domenii.
10. ADHD este diagnosticat in exces
Nu, dimpotriva: ADHD nu este diagnosticat suficient de des. Exista o multime de persoane care sufera de aceasta problema si cresc fara sa stie ca o au.
Nu, dimpotriva: ADHD nu este diagnosticat suficient de des. Exista o multime de persoane care sufera de aceasta problema si cresc fara sa stie ca o au.
Se foieşte, nu poate sta aşezat, nu-şi aşteaptă rândul, aleargă excesiv, pare tot timpul "pe picior de plecare", sunt doar câteva din caracteristicile copilului cu sindrom hiperkinetic cu deficit de atenţie (ADHD). Potrivit specialiştilor, această tulburare neurobiologică a devenit una dintre cele mai frecvente afecţiuni comportamentale întâlnite la copii.
Dacă eşti părinte trebuie să ştii că această tulburare se caracterizează prin neatenţie, hiperactivitate şi impulsivitate. Aceste simptome pot apărea in orice context social, fie la grădiniţă sau şcoală, fie acasă. Medicii au observat că băieţii sunt mai frecvent diagnosticaţi cu ADHD decât fetele. Simptomele pot varia în funcţie de sex, astfel la baieţi sunt observate mai des semne precum impulsivitate şi hiperactivitate, în timp ce în cazul fetiţelor, neatenţia este cea care predomină.
Susţin specialiştii. Din acest motiv, un părinte trebuie sa recunoască simptomele. În cazul în care observi că micuţul tău este hiperactiv şi prezintă simptome precum: se foieşte, nu poate sta aşezat, vorbeşte mult şi fără să se gândească înainte, îi întrerupe pe ceilalţi, are dificultăţi în menţinerea atenţiei, nu ascultă, nu duce lucrurile până la capăt, nu se organizează, pierde lucruri importante, este recomandat să consulţi un specialist.
Neidentificat la timp şi netratat, ADHD-ul poate avea consecinţe grave pe termen lung, care pot duce la eşec şcolar, depresie, probleme de interacţiune socială, dificultăţi în găsirea şi păstrarea unui loc de muncă.
Potrivit organizaţiei Salvaţi Copiii România, într-un număr îngrijorător de grădiniţe şi şcoli generale sunt exercitate presiuni asupra familiilor în care copilul are un astfel de diagnostic, în vederea excluderii acestuia din colectivul de elevi şi mutării lui într-o altă unitate. În plus, în clasele în care sunt integraţi aceşti copii, sunt utilizate tehnici şi metode de disciplinare care nu doar că nu îşi dovedesc eficienţa în procesul de disciplinare a copilului, dar generează efecte negative asupra dezvoltării psihosociale a acestora şi menţin sau contribuie la creşterea frecvenţei comportamentelor problematice în clasă.
Iata ce declară părinţii, copiii şi profesioniştii confruntaţi cu ADHD:
"Copilul meu, la grădiniţă, nu mai era lăsat să se joace cu jucăriile împreună cu ceilalţi copii... şi ştiţi de ce? Pentru că doamna de acolo a spus că ADHD-ul se ia...că îi molipseşte şi pe ceilalţi", se plânge un părinte al unui copil cu ADHD. "Ori de câte ori merg la grădiniţă, educatoarea îmi spune cât de problematic este copilul meu. Ceilalţi părinţi fac presiuni asupra noastră pentru a retrage copilul. Ameninţă că nu îşi vor mai aduce copiii la grădiniţă dacă nu este mutat din grupă. Conducerea grădiniţei nu ne sprijină. Mi se spune tot timpul să aduc de acasă jucării şi cărţi de colorat pentru copil. Nu i se dă voie să se joace cu jucăriile grădiniţei sau să coloreze fişele de la grădiniţă pentru că le strică", adaugă un altul.
Un copil cu ADHD în vârstă de 5 ani povesteşte: "Doamna mă lasă mereu la calculator pentru că ceilalţi copiii nu vor să se joace cu mine .... A. mi-a zis că nu-i dă mama lui voie să se joace cu mine".
Dacă eşti părinte trebuie să ştii că această tulburare se caracterizează prin neatenţie, hiperactivitate şi impulsivitate. Aceste simptome pot apărea in orice context social, fie la grădiniţă sau şcoală, fie acasă. Medicii au observat că băieţii sunt mai frecvent diagnosticaţi cu ADHD decât fetele. Simptomele pot varia în funcţie de sex, astfel la baieţi sunt observate mai des semne precum impulsivitate şi hiperactivitate, în timp ce în cazul fetiţelor, neatenţia este cea care predomină.
Identificat la timp, poate fi tratat cu succes
Susţin specialiştii. Din acest motiv, un părinte trebuie sa recunoască simptomele. În cazul în care observi că micuţul tău este hiperactiv şi prezintă simptome precum: se foieşte, nu poate sta aşezat, vorbeşte mult şi fără să se gândească înainte, îi întrerupe pe ceilalţi, are dificultăţi în menţinerea atenţiei, nu ascultă, nu duce lucrurile până la capăt, nu se organizează, pierde lucruri importante, este recomandat să consulţi un specialist.
Neidentificat la timp şi netratat, ADHD-ul poate avea consecinţe grave pe termen lung, care pot duce la eşec şcolar, depresie, probleme de interacţiune socială, dificultăţi în găsirea şi păstrarea unui loc de muncă.
Ce spun părinţii, psihologii şi copiii despre cazurile de ADHD?
Potrivit organizaţiei Salvaţi Copiii România, într-un număr îngrijorător de grădiniţe şi şcoli generale sunt exercitate presiuni asupra familiilor în care copilul are un astfel de diagnostic, în vederea excluderii acestuia din colectivul de elevi şi mutării lui într-o altă unitate. În plus, în clasele în care sunt integraţi aceşti copii, sunt utilizate tehnici şi metode de disciplinare care nu doar că nu îşi dovedesc eficienţa în procesul de disciplinare a copilului, dar generează efecte negative asupra dezvoltării psihosociale a acestora şi menţin sau contribuie la creşterea frecvenţei comportamentelor problematice în clasă.
Iata ce declară părinţii, copiii şi profesioniştii confruntaţi cu ADHD:
"Copilul meu, la grădiniţă, nu mai era lăsat să se joace cu jucăriile împreună cu ceilalţi copii... şi ştiţi de ce? Pentru că doamna de acolo a spus că ADHD-ul se ia...că îi molipseşte şi pe ceilalţi", se plânge un părinte al unui copil cu ADHD. "Ori de câte ori merg la grădiniţă, educatoarea îmi spune cât de problematic este copilul meu. Ceilalţi părinţi fac presiuni asupra noastră pentru a retrage copilul. Ameninţă că nu îşi vor mai aduce copiii la grădiniţă dacă nu este mutat din grupă. Conducerea grădiniţei nu ne sprijină. Mi se spune tot timpul să aduc de acasă jucării şi cărţi de colorat pentru copil. Nu i se dă voie să se joace cu jucăriile grădiniţei sau să coloreze fişele de la grădiniţă pentru că le strică", adaugă un altul.
Un copil cu ADHD în vârstă de 5 ani povesteşte: "Doamna mă lasă mereu la calculator pentru că ceilalţi copiii nu vor să se joace cu mine .... A. mi-a zis că nu-i dă mama lui voie să se joace cu mine".
duminică, 8 iunie 2014
vineri, 6 iunie 2014
Abonați-vă la:
Postări (Atom)